Another day Another idéa
Ma simt nevoit datorita ultimul post sa ma iau putin de acest cuvant: taran
Ce este acela ţăran?
Ţăran este acea persoana care trăieste in mediul rural şi în principal se îndeletniceşte cu agricultura. De aici si expresia de „ţară”: ma duc la „ţară „– adică în mediul rural, la sat. Ţăranii adică aceste persoane care traiesc la ţară/sat (mediul rural) odată cu agricultura, mai practică şi cresterea animalelor. Fiecare animal are miros specific – petrecand majoritatea timpului îngrijind gospodaria, in hainele ţăranului se îmbibă această colectie de “miresme” (miros de la: animale, pamant …etc). Aceste “miresme” sunt aduse şi în locuinţa ţăranului, fiind absurd ca omul să facă duş şi să-şi spele hainele de fiecare dată când intră în casă, plus că condiţiile din mediul rural nu permiteau acest lucru. În foarte scurt timp ţaranul are déjà propiul miros în casa lui, în funcţie de animalele pe care le are, plantele pe care le cultivă, timpul petrecut în gospodarie, etc.
Ţăranul, deasemenea este obişnuit cu greutăţile, uneori il prinde ploaia pe camp, sau poate chiar lucrează în condiţii mai putin prielnice pentru a-şi salva recolta. Anumite activitaţi specifice mediului rural, merită un anumit efort fizic. Copiii nu sunt scutiţi de la nici o activitate desfăşurată de familie. Poate ei nu stiu nici să vorbească, totuşi sunt luaţi de părinţilor la camp, pentru că familia are nevoie de forţă de lucru – dacă mama stă acasa, la câmp este se simte lipsa. În felul acesta copilul este călit. Fetele nu sunt excluse de la activitaţile pe care le întreprinde familia de ţărani, motiv pentru care fetele ţăranilor sun mai vânjoase.
Vocabularul ţăranilor este diferit faţă de cel al oraşenilor. Limba e aceaşi dar s-ar putea spune că are un anumit specific. Datorită timpului mare petrecut cu administrarea gospodarieri, ţăranul nu are timp de pierdut cu cizelarea vocabularului, însuşirea de cuvinte noi, formularea de fraze fumoase … etc. Pentru el timpul este preţios, nu se pierde cu aceste detalii nesemnificative pentru el.
Atunci când omul nostru vrea să plece la oras, are loc o oare care pregatire. Se considera că în mediul urban lumea este mai civilizată, mai cultă, motiv pentru care atunci când parinţii trimit cu anumite treburi pe copiii lor la oraş le dă de grijă: “purtaţi-vă frumos, daţi dovadă de o creştere bună, nu mă faceţi de ruşine” Poate aceşti copii primesc mai multe sfaturi de cum să se comporte la oraş decat primesc copiii orăşenilor.
Când ţăranul ajunge la oraş, se poate uşor adulmeca în urma lui mirosul animalelor, a gospodariei lui, ceea ce nu le place la oraşeni, care se întreabă “dar ăsta numai ştie să se spele?” Omul e curat dar … mirosul a ramas.
Se intamplă uneori ca ţaranul să meargă la o cârciumă în oraş, se îmbată apoi se i-a la un schimb de vorbe mai aprins cu unul din orăşeni. Urmează o luptă … datorită muncii pe care a întreprins’o ţăranul, forţa lui este mult mai mare decat cea a oraşanului, deci ţăranul iese invangator.
Aceasta este pe scurt viaţa unui ţăran. El nu este la fel de flexibil ca un orăşean, este mult mai matur ca un orăsean, munceste mai mult.
Unde se mai foloseşte cuvantul de ţaran?
• ce ţăran e astă, uite ce urat miroase
• ţăranul… ce urăt vorbeste
• ce faţă de ţăran are
• mai ţărane ce te împingi?
Sunt doar câteva exemple în care întâlnim cuvantul ţăran. Totuşi ce’I care spun aceste vorbe chiar au dreptate? Chiar au ţăranii asemenea atitudini? Eu zic ca nu:
• Ţăranul nu miroase a transpiratie (sunt şi excepţii), el miroase asemenea mediului din care provine.
• Ţăranul nu vorbeste urat, nu are aşa de mutle cuvinte în vocabular, vorbeste mai din “topor”, pentru că pe el nu l-a preocupat formarea unui vocabular de savant, l-a preocupat aprovizionarea orăşenilor cu mâncare
• Ţăranul nu are o înfăţişare urâta – faţa lui are amprenta muncii, dogorii soarelui, maturităţii.
• Ţăranul depune o muncă fizica mult mai mare decăt o depune un orăşean deci. .. are mai multă forţă. Astă il face să fie cu ceva mai prejos decât un oraşean?
În ultima vreme mulţi orăşeni au “migrat” catre mediul rural, asta îi face mai inculţi sau mai prejos decât orăşenii?
Ţăranii nu sunt cu nimic mai prejos decât orăşenii şi totuşi, avem în vocabularul nostrum aceste cuvinte. Dacă i-ai spune unui orăşean mă ce ţăran esti – dacă ar fi şi un ţăran de fata, sunt sigur că s-ar simţi nu tocmai bine. Sa numai zic de faptul că mulţi dintre noi au bunici la ţară, sau poate chiar părinţi, avem amintiri alturi de bunicii, şi prietenii noştri de la ţară.
Totuşi ni s-a implementat această concepţie despre ei. Folosim atăt de urât cuvantul ţăran în vocabularul nostru.
Dacă nu găsiţi alt cuvânt care să înlocuiască cuvantul ţăran, în sensul pe care îl vreţi voi, nu’l mai folosiţi.
Domnul cunoaste gandurile celor intelepti. Stie ca sunt desarte.
C.T. Daniel
January 13th, 2008 at 9:22 pm
postul cu pricina
dori`s
January 13th, 2008 at 10:05 pm
cum am scris in postul precedent cred ca se face o confuzie intre 2 cuvinte:taran care este un substantiv si taranoi care este un adjectiv.mie tarani imi plac deoarece sunt oameni simpli care stiu ce vor.desi poate la aspect sunt mai aspri datorita munci grele la care sunt supusi la suflet sunt oameni buni si au o gandire sanatoasa ca si mediul in care traiesc.
cu taranoii e mai greu ,ei fiind o specie de vietuitoare care se pretind a fi oameni dar care se dau de gol ca nu sunt prin comportament.Domnu sa ne dea putere,rabdare si intelepciune sa stim sa ne raportam la ei.
ar fi bine sa avem grija la exprimare , sa nu ne mai jignim rudele care nu locuiesc la oras dar care sunt oameni adevarati
gabryela
January 14th, 2008 at 9:57 am
bravo daniel,ai facut o buna descriere.