iwFD

Păţesc de multe ori să văd un lucru pe undeva, şi mi-aş dori să-l am, atunci mă gândesc: din primii bani pe care o să-i am, am să cumpăr asta. Vine vremea când fac rost de bani, iar când mă văd cu banii în mână mă gândesc că totuşi … obiectul respectiv nu-i chiar aşa de important, şi mă trezesc la un moment dat că gasesc încă 10 obiecte mai importante si mai interesante pe care le-aş putea cumpăra din banii pe care îi am; iar la alt moment dat mă trezesc că am cheltuit banii şi nu am cumpărat nimic.
Când eşti tânăr poţi trăi foarte bine cu 100 obiecte noi şi interesante pe lângă tine, dar poţi trăi la fel de bine şi fără ele. Spre exemplu, dacă am o imprimantă, e foarte bine dar dacă nu o am, nu pot zice că e o tragedie sunt 200 de lucuri în oraş unde aş putea printa ceva, la fel şi cu multe alte lucruri pe care le mai avem (mp3, mp4, telefoane la 999(9)$ putem trai cu ele dar şi fără ele.
Cred că nu sunt singurul care atunci când îi cad din cer nişte bani, numai ştie ce să facă cu ei. Cel puţin aşa a fost o buna bucată de vreme până m-am mai “copt” puţin şi am început să-mi dau seama ce vreau de la viaţa asta.

De ce nu e toată lumea bogată?
Dumnezeu a dat fiecăruia cât poate duce. Cred că aţi văzut destule cazuri în care oameni care au câştigat la loto sau în alte părţi şi care până atunci erau pârliţii satului s-au văzut dintr-o dată plini de bani, şi tot dintr-o dată s-au văzut fără bani - fie i-au cheltuit aiurea pe jocuri, bautura, femei, sau alte lucruri de genul acesta. De ce oare? Dumnezeu nu i-a dat omului mai mulţi bani pentru că a ştiut că omul nu ştie ce să facă cu ei. Unii ştiu să administreze bine banii, altii nu. Unii nu pot dormi noaptea de frică să nu vină cineva să-i fure averea (probabil si ei au furat-o de undeva - hoţ de hoţ se teme). Bogăţia nu este neapărat un cuvânt frumos, poate fi şi un blestem la fel cum poate fi o binecuvântare. Toată treaba stă în a avea întelepciune în administrarea ei.