Eu mă înroşesc în foarte multe cazuri: când mă enervează cineva, când mă îndispune cineva sau o anumita fază (vorba lui “…” are loc schimbarea la faţă), când trebuie să vorbesc în public, când mă încurc, când îmi face o fată cu ochiul …. (era o glumă)

Când cineva se înroşeşte într-o anumită situaţie, prima reacţie a noastră este să considerăm persoana respectivă mai slabă de fire sau ceva asemănător. Oare să fie chiar aşa? Eu mă înroşesc de multe ori când trebuie să spun ceva, şi asta în primul minut - după primul minut mă obişnuiesc cu situaţia şi îmi revin dar asta nu înseamnă că nu ştiu ce cu mine în momentul respectiv sau că sunt slab.

E aşa de rău când te înroşeşti? Bineinţeles, când eşti în public … te simţi jenant când simţi că temperatura obrajilor începe să crească. E posibil să te tradezi: eşti emoţionat, nu eşti sigur pe tine, te gândeşti ce zic ceilalţi, ţi se pare că cineva se uită urât la tine.

Este un semn de slăbiciune faptul că în anumite situaţii obrajii noştri capătă culoare?
Eu cred că asta arată că persoana respectiva încă nu a ajuns o piatră. Deci … e de bine.

Aţi încercat să controlaţi vreodata această situaţie? Eu am încercat şi uneori dă roade. Totuşi cred că e bine să fim naturali - dacă vine roşeaţa, las-o să vină, asta eşti tu, or să se obişnuiască oamenii într-un final.

A fi natural e cel mai frumos lucru.

Printează acest articol
  • Print this article!