iwFD

Altă zi spre scoală, altă zi în maxi.
Stăteam pe scaunul din dreapta-spate în microbusul care mă ducea spre scoală. Mă uit pe geam şi văd un tip cu ochelari mari şi negri care-i acopereau jumatate de faţă. Avea pe cap o căciulă verde cu un mic cozoroc tras până peste ochelari şi cu ambele maini se ţinea de gulerul puloverului cu care era îmbracat. Mă uit mai bine la el şi văd că are un mers tare ciudat … ritmul în care mergea şi figura feţei mă făcea să-mi aduc aminte de travestiţii pe care-i mai văd prin filme. Tipul nostru trece pe lângă microbusul în care eram şi se îndreaptă spre întrarea lui; după câteva secunde îl pot vedea clar în celalalt capăt al busului. La câteva secunde după ce microbusul s-a pus în miscare îl văd pe tip că întră în vorba cu o doamnă în varstă aşezată chiar pe primul scaun din faţă:
- Lăsaţi-mă pe mine să stau jos că sunt bolnav psihic Sincer … m-a pufnit râsul
A repetat de două ori această propoziţie, eu am înteles-o în întregime abia a doua oară când de data aceasta s-a adresat altei doamne care stătea pe al 2-lea scaun şi care avea un copil în braţe.

Apoi ce să zic? Tipu chiar cred că avea probleme. Ce să mai spun de faptul că la prima staţie a coborât … probabil nu era obişnuit cu mersul în picioare.