iwFD

Ieri seară am călcat strâmb pe o treată şi mi s-a sucit piciorul că a început să mă doară super tare. Dar durerea a trecut în câteva minute iar eu am crezut că a scăpat dar nu a fost aşa.

Nu am crezut că e ceva serios dar dimineaţă când m-am trezit ca să mă duc la Iaşi, a început să mă doara extrem de tare, m-a luat cu ameţeli  şi tot tacâmul aşa că m-am dus la urgenţe în Suceava ( la inşisteţele lui mama). Am ajuns acolo împreuna cu Claudiu, am fost luaţi în evidenţa şi ni s-a spus să aşteptăm în faţa uşii de la Radiologie. Zis şi făcut … am aşteptat după care iar am asteptat iar în ultimă înstanţă am aşteptat din nou. După vreo ora şi jumate apare cucoana care treabuia să-mi facă nu ştiu ce radiografie. Întru înâuntru, îmi face radiografia la nişte aparate pe care când le-am văzut am crezut că e arsenal pentru război dar  … m-am înşelat erau pentru făcut radiografie. M-a mai chemat şi a doua oară să-mi facă radiografia din nou(probabil prima dată a stricat filmul … cine stie?) după care mă pune să aştept pe hol ( holul arăta jalnic, plin cu dulapuri vechi de 20 de ani - de pe timpul lui Ceaşcă, aveai impreşia că eşti într-un hol de puşcărie - nu am fost dar  … bănuiesc că mai urât nu se putea).

Într-un final îmi da fişa cu tot cu radiografie şi mă trimite să aştept în faţa uşii pe care scria … numai ţiu minte dar oricum era ceva legătură cu pusul piciorului în ghips. M-am dus să aştept în faţa uşii. La un moment dat iese o altă cucoană afară şi mă întreabă : Tu eşti bolnavul? Te doare piciorul? Eu ce trebuia să-i spun acumă? Să-şi rupă şi ea piciorul şi apoi mai vedem dacă are rost întrebarea. În fine… am răspuns cu un sec Da! La care tipa răspunde: ” Dacă te durea numai stăteai acuma în picioare, du-te şi i-a loc acolo jos! arătându-mi nişte banchete la 3m mai încolo.

Mă pun iar pe aşteptat … deja începeam să-mi pierd răbdarea. După ceva vreme apare încă un bolnav care este trimis în Baia bărbaţilor pentru aşteptare; după alte câteva minute apare al bolnav care este trimis în altă încăpere - la fel pentru aşteptare. Bineînteles că oamenii au aşteptat mult şi bine până să apară cineva. Nu ştiu dacă a mai apărut cineva pentru că eu nu am mai aşteptat să apară. Aveam deja doua ore jumatate de aşteptare. Între timp durerea a mai scăzut, cred că era doar o luxaţie uşoară aşa că m-am suit în maşină şi am plecat acasă.

Ciudat mod de a acţiona au cei de la urgenţe. Timp de 2 ore jumatate cât am stat eu acolo s-au plimbat vreo 30 de asistente cu cănile de cafea în mână dar nici una nu a pus puţin osu la treabă … Îmi închipui ce stres este să fii doctor, să omori oameni … întradevăr e dificil.

La doctorii şi asistentele astea le trebuie dosar penal.

 Loading ...