Nu ştiu cum v-aţi simţi dacă aţi fi copii şi cineva v-ar lua cu sânge rece jucăriile cu care vă jucaţi. Cred totuşi că vă puteţi imagina - e urât de tot. Ei … acum îmaginaţi-vă cum ne-am simţit noi, generaţia noastră atunci când s-au dărâmat toate locurile de joacă, toate leagănele, şi toate bucăţele mici de spaţiu verde care luptau pentru supraveţuire şi s-au contruit în locul lor tot felul de clădiri şi blocuri.

Dacă vroiam să ne jucam în faţa blocului ne săreau vecinii în cap pentru că făceam gălăgie; acum le dau dreptate, bieţii oameni aveau nevoie de linişte dar … nu noi eram vinovaţii.

Să spunem că am depăşit această problemă … de fapt nu am depăşit-o, doar am crescut şi … nu am mai avut nevoie de un spaţiu de joacă. Dar ce se întâmplă după noi? Ce se va întâmpla cu copiii noştri?

Este adevarat, în ultimul timp au început să se contruiască tot felul de spaţii de joacă pentru copii. E destul de frumos şi chiar am apreciat şi m-am bucurat pentru că cineva se mai gândeşte la copii DAR ce se întâmplă cu adevarat în aceste locuri?

Treaba este simplă: vin tinereii noştri şi fac geografie pe partenerii lor. În aceste condiţii du-ţi tu copilul ca să se joace. Dar acesta nu este singurul eveniment care se întâmplă: dis de dimineaţă, înainte să se trezească şi să vină să se joace vre-un copil, vin tot felul de înconştienţi împreună cu animalele de companie şi marchează terenul ca mai apoi să vină copiii şi să pună mâna pe unde cu câteva minute înainte animalele s-au eliberat de toate problemele.

Oare persoanele care fac aşa ceva nu au la rândul lor nişte copii sau poate nişte nepoţi? Le-ar place să ştie că copiii lor se joacă în aceste condiţii?

Mda … probabil nimeni nu se gândeste la asta, e prea complicat. Cel mai simplu e să faci ce te taie capul fără să te gândeşti la consecinţe.

Printează acest articol
  • Print this article!