iwFD

Exod 12:1-28
Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
“Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: ,În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
Să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.
Să ia din sângele lui, şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azimi şi cu verdeţuri amare.
Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Paştele Domnului.
În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.
Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi, şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
Timp de şapte zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.
Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
În luna întâi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi.”
Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel, şi le-a zis: “Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, şi junghiaţi Paştele.
Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină, şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.
Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă, şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.
Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
Când veţi intra în ţara, pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt.
Şi când vă vor întreba copiii voştri: ,Ce înseamnă obiceiul acesta?’
să răspundeţi: ,Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat, şi s-a închinat până la pământ.
Şi copiii lui Israel au plecat, şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

Exod 12:43-51
Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: “Iată porunca privitoare la Paşte: nici un străin să nu mănânce din ele.
Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.
Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce.
Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, şi să nu ydrobiţi nici un os.
Toată adunarea lui Israel să facă Paştele.
Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar nici un netăiat împrejur să nu mănânce din ele.
Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul, care va locui în mijlocul vostru.”
Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.

Luca 22:7-20
Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: “Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.”
“Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei.
El le-a răspuns: “Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra, şi spuneţi stăpânului casei: ,Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?’
Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.”
Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
El le-a zis: “Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a zis: “Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: “Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând: “Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”