6 sfaturi pentru atunci cand acompaniezi o poezie.
January 18th, 2010 by admin received 2 Comments »Câți mai puțini db.
Totuși … vrem să ascultăm o poezie nu un recital de pian
Fără pasaje de virtuozitate.
Stim cu toții cât ești de bun, nu-i momentul potrivit ca să confirmi asta.
- Dacă folosești ca instrument strings, pad, fx, stai pe acorduri lungi repetându-le la 4/8/16 măsuri – neavând o logică în ceea ce faci s-ar putea pe unii să-i facă confuzi, dar asta rămâne la simtul tău de artist.
- Dacă folosești ca instrument pianul, hotărăște-te asupra unei teme/motiv pe care il vei repeta pe parcursul melodiei. Poți veni chiar și cu o a doua temă – un refren pentru a aduce mai multă tensiune, dacă textul poeziei o cere.
Muzica este subordonată textului.
Chiar daca nu ești cel care recită poezia, faci parte din ea, având rol secundar. Improvizația ta nu trebuie să pună în umbră poezia, muzica trebuie să fie subordonată textului și în acest caz.
Stay focused.
Nu visa la cai verzi pe pereți, este timp destul pentru asta la școală
Simte poezia.
Concentrează-te asupra textului și improvizează în funcție de text.
Nu încheia brusc.
Când se încheie poezia nu te culca pe-o ureche cu mâinile în buzunar – unii s-ar putea să se sperie, alții să se trezească (inițial fiind adormiți tot de tine, prin muzica), nu vrem să se întâmple una ca asta. Încearcă să cadențezi a.î. să ai un final cât mai lin, cald.
Tags: acompaniament, acompaniaza, pian, poezie, sfaturi
Posted under: Music
Imi place borșul de cartofi pe care îl face mama, dacă mai reușește vreo fată performanța asta, o iau de soție… kidding.
Sunt "sensibil" la multe lucruri ceea ce ma face sa-i "sensibilizez" si pe altii la tot atat de multe lucruri. Am cateva talente foarte scumpe. Imi place muzica, sa compun, sa fac aranjamente; imi place sa filmez nunti & tot felul de short film-uri iar in ultimul rand, fotografia.



Amin. Daniel. Asa sa te (ne) ajute Dumnezeu! Ce frumos ar fi. Si sa speram ca va fi. Daca oamenii isi vor deschide mintea si sufletul spre adevarata Frumusete. Si… mai greu… spre “stingerea de sine” cum o numea un cunoscut poet roman.
Sau, in cuvintele lui Ioan Botezatorul “… ca El sa creasca si eu sa ma micsorez…” Amin, Doamne. Ajuta neputintei noastre!
Numai bine!
Mircea
@Mircea multumesc pentru comment.