Binecuvantarea lui Timotei, fratele lui Abel si Filip, urmata de pregatirile premergatoare evenimentului si apoi masa care a urmat dupa.
Familia noastra e una galagioasa si full of life, ar trebui pe cati oameni pe atat de multe camere, fiecare in parte are povestea lui. Eu am incercat sa prind asa doar o “idee” din ceea ce se misca prin jurul meu.
Toate cadrele exceptand cel de inceput in care am filmat cu tokina 11-16 si slider, sunt filmate cu 50mm 1.4 in combinatie cu un shoulder support pe care l-am cumparat, foarte ieftin, de la adorama.com
Am inceput sa lucrez la montajul de la binecuvantarea lui Timotei stan, fratele lui filip si abel. Pentru cei care inca nu-i cunosc pe cei doi verisori ai mei, aruncati o privire aici. Clip-ul urmator va fi intro-ul montajului si probabil ca va mai suporta unele modificari.
2010.06.24
S-a nimerit ca in aceasta zi sa lucram cu mazare, iar cum e obiceiul la noi, ca sa nu dureze prea mult, se aduc cat mai multi membri din familie. Acum nah… nu toata lumea munceste neaparat, unii se joaca, altii … se joaca si ei, iar ceilalti muncesc… toata lumea fericita
2010.06.22
Alte cateva secunde in viata noastra de familie, plina de tot felul de activitati, unele mai placute, altele mai putin placute dar necesare. Anyway, cand ma gandesc la ceea ce voi gandi cand voi deveni mai cu|minte cred ca-mi voi aduce aminte cu placere de aceste momente, pacat ca pe vremea mea nu a fost nimeni care sa ma filmeze:)
Toate aceste video-uri pe care le pun cu ceea ce se intampla in familia noastra, nu au rolul sa-mi scoata in evidenta my skills – inca nu e cazul, am extraordinar de multe de invatat – nimic nu este regizat, totul e asa cum e.
600 in the morning … ajung acasa, mama ca o albinuță hărnicuță ce este, era deja in bucatărie făcea un borș :) zicea că david a uitat aseară să pună borșul în frigider, dar eu știu că a făcut pentru că știa că vin acasă:).
după salutarile normale….
-vrei un lapte cu un corn, intreabă mama
-da, răspund eu. Am mers toată noaptea cu trenul și ce-i drept mi s-a facut puțin foame. Între timp am și uitat de mâncare, mă schimb și mă bag în pat, eram rupt de oboseală. După 5 min, aud pe mama cum intră în cameră:
-hai dani, ia și mănâncă că se răcește..
-da da, imediat, răspund eu, cu toate că știam… nu mă ridic din pat pt nimic în lume:)
…și adorm…
după 1 min adică 830 mă strigă cornelia:
-dani, îi 830, scoală!
-da da, se aude din direcția mea
după treaba asta, s-a tăiat firul, cică a mai venit cornelia odată, mult mai insistentă, să mă trezeasca dar eu n-am mișcat nici-o sprinceană.
Eih, cam atât de obosit am fost după drumul cj-sv; nu vreau să mă plâng dar niciodata n-am ajuns mai obosit și in ultimul timp am facut de câteva ori drumul ăsta: cj-is, is-cj, cj-sv …etc
Anyway… ajung în gară la cj, trenul la linia 5
…în timp ce mă îndreptam spre vagonul 5, care era tocmai în capătul celălalt mă uit pe geam după numarul la care trebuiam să ajung… cand ajung în dreptul compartimentului meu… ce să văd? era full – cel putin așa se vedea de afară; totuși aveam și eu locușorul meu acolo.
…cu nedorința de rigoare, mă sui în tren, trenul pornește, nu mă pun pe locul meu pt că o doamnă, care stătea tolănită pe 3 locuri, mă roagă s-o las să mai stea așa 5 min, i-am răspuns că da, dacă mă roagă frumos și am ieșit.
…ajung intr-un final pe locul meu, încerc să dorm dar… no way, un compartiment mai la deal, erau niste bărbati in jur de 40 și ceva de ani, toti cu spirt la bord, care vorbeau cu volumele date la maxim: injuraturi, certuri… lucruri de bază.
… la un moment dat femeia… aceia… incepe să pălăvrăgească cum moldovenii aștia fac de rușine țara (și ca să vezi… până la urmă și ea era din moldova, dar mutată în… nu știu unde, oricum nu moldova), nu știu să se comporte bla bla bla. N-am zis nimic, era altă fătucă de la facultatea de relatii publice sau cum s-o fi chemând, din cluj, care și ea era din moldova și… a început cumva să spele fața moldovenilor ălora care de fapt nu erau moldoveni că aveau accent de cj, sau mă rog… zona aia.
… 000: din 8 persoane din comaprtiment 6 dormeam în liniște și pace, sau mă rog, încercam că bărbații de lângă noi, încă făceau galerie, aveau să coboare puțin mai încolo, înainte să intrăm in moldova, ăf cors, când se apucă femeia noastră să să pornească pălăvrăgeala… cum că a fost prin germania și a lucrat, a învățat germana la 48 de ani că nah… creierul la vârsta aia… da da, stim cu toțiii, ne-ați convins de asta…. s-a măritat cu un sârb(moș) din interes, ălă se mândrea cu ea că nah, era tânără și frumoasă (am incercat să văd unde era frumusețea aia dar… n-am găsit-o), cum făcea tot felul de tranzacții cu marfă de la turci, sârbi, cum n-avea treabă la vamă, mergea cu sârbul… și tot felul de nimicuri dinastea. Eih…. cum să dormi în condițiile astea?
Totuși… cred că ține de bunul și lipsitul bunul simț să taci din gură când vezi că tot compartimentul doarme. Nu-mi era de mine, mi-era de fata aia frumoasă din fața mea care, săraca, încerca și ea se doarmă și se rotea pe toate părțile – ca și mine de altfel – încercând să-și găsească locul.
… într-un final n-am mai rezistat și i-am zis:
-măi femeie, este un compartiment întreg care doarme și tu tot taca taca aici ca o moară stricată.
ah.. cu ceva vreme în urmă spunea că ei nu-i place să bată din gură cum o fac alte femei care tot taca taca din gură, ea vorbește puțin (în gândul meu: lol, aș vrea s-o vad și pe asta)
… în fine… după faza asta a tăcut din gură – probabil pentru că nu am formulat ca mai sus rugămintea mea, i-am spus cât se poate de frumos, chiar am rugat-o – în felul ăsta a reușit să adoarmă și studenta respectiva care probabil era o victima… probabil, că… dacă mă gandesc mai bine, avea și ea un debit destul de ridicat la a vorbi nimicuri…
n-am mai zis nimic de putoarea din tren, am realizat că asta vine la pachet, odată cu biletul, deci… nu-mi mai bat capul… totuși am să încerc o dată cu nașul, poate are o ofertă mai bună.
eih… după o călătorie de genul ăsta, când te pui în pat, pot să taie ăștia toate pădurile României că tot nu te trezești, am dormit ca un parlamentar în parlament … dus…
in colaborare cu Andrei Croitoru
Da, chiar așa…
Unele personaje din vechea mea listă de messenger, care inițial de bună voie și probabil silite de persoane necunoscute mie, m-au adăugat în lista lor – miscare fără nici-un înțeles din punctul meu de vedere, pentru că de când m-au adăugat și până în clipa de față, n-au scos nici-un sunet; pe mulți nici măcar nu-i cunosc (id-uri de genul, sweegirl4everybody….etc – iacs), dar pe unii îi știu și pe lângă faptul că nu au completat micuța căsuță din care să deduc și eu cu cine am de-aface nu s-au obosit nici măcar să spună: Hello, sunt eu … – anyway… roata s-a întors, mi-am schimbat id-ul de messenger – am zis, după sfaturile unui prieten să-mi fac un id de om normal, fără coduri secrete în el și alte minuni – și m-am gândit că ar fi drăguț din partea mea să transfer din contul celalat, pe lângă familie și câțiva prieteni – care nu răspund când le dau câte un Sal, dar eu trebuie să vin din spital să le răspund la buzz-ul lor – și aceste personaje, poate într-o bună zi voi fi și eu salutat. Dra ce să vezi? Îi transfer în contul nou și ei … DENY. Nah… ce să mai zic eu acum?
Anyway, nu știu ce s-a întâmplat în timpul transferului, am trimis 150 persoane și au ajuns doar vreo 40, probabil ceilalți au fost ademeniți de sirene. Totuși sper să nu fi rănit sentimentele nimănui.
P.S. Aștept niște scuze.
P.S.no.2 Just kidding :D
A venit timpul să necăjesc și eu pe alții cu tot felul de invitații, bine nu chiar tot felul doar un pe facebook. :rainbow:
De când mă știu pe internetele astea, primesc învitații pe hi5 și tot soiul de alte site-uri sociale. Facebook îmi place, cel puțin nu mă îndeamnă la tot felul de combinații cu ciudați necunoscuți.
So… acum am ocazia sa ma razbun.
După ce am trimis invitatii la cei care sunt deja pe facebook
a venit generoasa ofertă:
in situatia asta sunt vreo 200 :nerd: cool. Nu cred că sunt chiar așa de rău, mă consolez cu faptul că eu trimit o singură dată în viață pă când anumite personaje mi-au trimis atâtea invitații pe hi5 de parcă ar fi făcut concurs care trimite mai multe.
Încă nu mi-am dat seama cum pot să-mi dezactivez email-ul de pe yahoo sau poate nici nu este posibil așa ceva – sa păstrez doar mesageria. Anyway, this is it, chiar dacă sună tentant să trimit în fiecare zi cate 200 de invitații.
